Nedreptate

    Într-o duminică aşa de urâtă mi-aş dori să pot să dorm. Sau să citesc ceva siropos. Sau să văd un film lacrimogen. Dar nu…nu pot. N-am timp. Şi mi se pare nedrept. Totul mi se pare nedrept. Şi nu înţeleg…nu pricep de ce a trebuit să se termine. Nu-mi place când se termină ceva, mă face să mă gândesc la foarte multe, mă face să mă întreb dacă îmi doream să se termine. Mă face să ma gândesc la ce va fi după şi, de obicei, mă sperie. Acum nu vreau să mă sperii, aşa că am refuzat să mă gândesc la asta.  Însă acum ştiu că se termină şi nu ştiu cum să reacţionez… Şi mai e ceva ce nu pricep… Nu înţeleg de ce alţii nu pot înţelege ceea ce e atât de lesne de înţeles: ziua are numai 24 de ore şi orice aş face nu se măreşte. Oricum le-aş învârti, tot 24 îmi ies. De ce ei cred că la mine e posibil? Nu e! Nu mai e posibil, şi e nedrept!

    Dar duminica asta urâtă va trece…la fel cum au trecut toate duminicile din ultimii 4 ani. Trece…şi poate mâine voi ştii cum să primesc mai multe ore într-o zi. Sau poate orele se vor îndura şi vor trece mult mai lent. Sau poate pur şi simplu va trece…

    În concordanţă cu ceea ce simt azi [şi cu programa de bac la română]

Nedreptate

                             de N. Stănescu

De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?
Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi
să avem
speranţe, pentru frumuseţe
şi pentru duioşie, ochi
şi pentru alergare, picioare?
Atât de nefericiţi să fim noi
încât să trebuiască să ne iubim.
Atât de nestabili să fim noi
încât să trebuiască să ne prelungim
prin naştere
tristeţea noastră urâta
şi dragostea noastră înfrigurată?

Nu ştiu

     Ce faci atunci când nu ştii ce să faci? Atunci când eşti în faţa unei intersecţii, dar nu poţi găsi indicatoarele?  Poate au fost furate, sau poate n-au fost niciodata acolo. Ce faci când nu ştii care drum e al tău? Nu ştii pe care să-l alegi, dar ştii că nu te poţi opri din mers, aşa că închizi ochii şi mergi drept sperând să fi nimerit bine. Şi dacă  n-ai nimerit? Ce faci când nu ştii dacă intuiţia ta a fost bună? În curând vei afla, dar atunci, dacă nu e drumul care trebuia, totul va fi pierdut. Încă ai ochii închişi, şi ţi-e teamă să-i deschizi, pt că ştii că unde te aflii tu e întuneric. Cum ai putea să faci lumină când nu te ai decât pe tine?

      Ce faci când simţi că nu mai ai pe nimeni şi că nimic nu mai e al tău? Când conştientizezi că nici cel sau cea care te-a ajutat mereu nu mai vrea sau nu mai poate face nimic pentru tine? Când nu mai ai încredere în nimeni şi nici măcar tu nu te înţelegi, ce faci?

     Ce faci atunci când simţi că pierzi lupta cu tine însuţi pentru că nu mai ai putere să lupţi? Şi cine câştigă totuşi acea luptă? Ce faci când ştii că nu mai poţi, nu ştii de unde să-ţi reîncarci bateriile, dar mai ştii şi că nu poţi renunţa? Ce faci când nimic din ceea ce te calma odinioară, acum nu mai are efect? Când până şi stiloul care ţi-a fost mereu cel mai bun prieten îţi întoarce spatele reproşându-ţi că l-ai uitat?

     Ce faci când ţi se blochează mintea pe expresia “Nu pot!” sau “Nu ştiu!”, când  nu-ţi mai simţi inima bătând şi când sufletul fuge speriat şi se ascunde undeva unde nu-l poţi găsi? Când nu mai auzi sau nu mai ştii să urmezi vocea aceea care te adunea înapoi cândva, ce faci?

     Ce faci când crezi că nu mai ai nimic, şi totuşi te surprinzi luptând să păstrezi ceva ce nu ştiai că e al tău? Când credinţa şi speranţa sunt tot ce mai ai? Ce faci? Păi…exact asta. Lupţi! Crezi! Speri! Stii că nu mai ai nicio putere, dar te simţi mergând înainte. Cineva te împinge şi nu te lasă să stai pe loc. Tu nu vezi, ai ochii închişi, deci nu poţi ştii dacă drumul ales e bun, dar crezi asta. Nu poţi vedea, ochii îi ţii tot închişi dar poţi să simţi cum Cineva te sprijină. Îi poţi simţi prezenţa, e atât de palpabilă, atât de plăcută. Îţi e atât de bine aşa!

      Nu ştii ce trebuie să faci, şi totuşi, în mod miraculos ştii că o parte din ceea ce  faci e bine. Aşadar continui să faci asta. Şi lupţi să elimini partea greşită. Nu ştii cum să duci lupta asta, dar măcar ştii contra cui lupţi. Şi continui…continui pentru că ştii că e normal să fie aşa, e normal să te simţi aşa. Continui pentru că nu ai încotro, dar mai ales, continui pentru că ştii că se va termina în curând. Şi abia aştepţi să se termine!

Psalmul VI

 

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tăgadă,
Te caut dârz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când că nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Ramân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: “Este!”

Psalmul VI

de Tudor Arghezi

Câteodată

Câteodată mă apucă nostalgia, şi atunci caut o melodie, cea mai frumoasă melodie şi acele câteva minute ale ei mă las cuprinsă de amintiri, de cele mai frumoase amintiri şi călătoresc în timp, spre cele mai îndepărtate zări, când totul era posibil şi cele mai complicate lucruri păreau simple pentru că le făceau alţii pentru mine. Dar melodia se termină şi eu mă întorc…

Câteodată mi se face dor. Dor de oameni…dor de locuri…dor de mine… Şi atunci deschid un cufăr vechi şi prăfuit plin cu fotografii. Şi reîntâlnesc oameni, şi revăd locuri şi retrăiesc momente. Şi mă bucur din nou, şi plâng din nou de emoţie şi iubesc din nou şi strig din nou cât de fericită sunt. Dar ajung la ultima fotografie, şi mă întorc…

Câteodată mă apucă furia. Mă supăr pe oameni, pe fapte, pe lucruri, pe mine. Şi atunci aş vrea să ţip, să spun tot ce gândesc, tot ce  mă doare. Şi uneori o fac: ţip şi, spunând prea multe deşi ar trebui să tac, îi rănesc pe cei nevinovaţi. Dar înţeleg, şi tac, şi plec, şi mă ascund în colţul meu, în mine, şi caut tot ce e frumos şi bun acolo. Iar cineva mă strigă insistent şi atunci eu mă întorc…

Câteodată mă apucă frica şi atunci nu ştiu ce să fac. Sufletul fuge şi se ascunde atât de bine încât nu-l pot găsi, mintea îngheaţă şi nu am căldura să o dezgheţ. Şi vreau să renunţ, pentru că nu-mi rămâne decât trupul care tremură şi mâinile care scriu. Dar tremuratul produce căldură, iar mâinile…ele fac o treabă minunată, căci scrisul face sufletul să se liniştească şi să se apropie. Şi uneori, din ce în ce mai rar, aud un strigăt plăcut care mă aduce înapoi mai repede. Am nevoie de acel strigăt ca să mă întorc…

Întotdeauna mă întorc. Unde? Aici. În mine. Lângă atâtea mormane de cărţi şi caiete şi foi împrăştiate peste tot, într-o dezordine sufocantă.  Vreau să îmi fac curăţenie. Nu am timp acum, mai târziu, după testul de la mate, după ce recitesc “Sistemul nervos”, după ce ştiu aminoacizii, după, după…

Iar acum, melodia s-a terminat…am închis cufărul…aud şi strigătul. E timpul să mă întorc!

Pentru că…

Pentru că vin de afară, de la -∞ ° C şi acum mă simt aşa

Numai partea cu zăpada!

Pentru că azi îmi e cel mai dor de primăvară şi azi urăsc cel mai mult ninsoarea asta târzie

Poate dacă fiecare dintre noi ar găsi un “tu”, acel “tu” despre care cântă Holograf, primăvara o sa vină mai repede.

Pentru că gerul de afară mi-a îngheţat chiar şi creativitatea, şi pentru că stau în faţa unei foi măzgălite cu o cană de ceai fierbinte în mână, cu speranţa că  aburii lui mă vor dezmorţi şi mă va stimula să termin măcar unul din zecile de eseuri ce abia aşteaptă să fie scrise…

Si daca ceaiul nu poate, Taxi cu siguranţă mă va inspira!

Leapşa englezească

Am găsit-o pe Blogul lui Kalin si mi-a plăcut tare mult. Trebuie să răspunzi fiecărei întrebări cu un singur cuvânt. La el fiind în engleză, am încercat o traducere în română că mi se pare mai reprezentativ pentru mine aşa.

1. Cum te caracterizezi pe tine?                                                                                    Gălăgioasă

2. Prietenul?                                                                                                          Inexistent

3. Părul tău?                                                                                                               Blond

4. Mama?                                                                                                                        Nemaipomenită

5. Tatăl?                                                                                                                           Amuzant

6. Dispozitiv favorit?                                                                                                     Smartphone

7. Visul de azi-noapte?                                                                                       Necunoscut

8. Băutură preferată?                                                                                                       Pepsi

9. Maşina la care visezi?                                                                                                   Peugeot

10. Camera în care eşti?                                                                                             Dezordonată

11. Fostul?                                                                                                                     Muzician

12. Temeri?                                                                                                                 Întuneric

13. Ce vrei să devi peste 10 ani?                                                                                    Cardiochirurg

14. Cu cine ai stat noaptea trecută?                                                                                  Grilele

15. Ce nu eşti?                                                                                                    Răzbunătoare

16. Brioşe?                                                                                                                  Ciocolată

17. Ceva de pe lista cu dispozitive pe care le doreşti?                                                 Laptop

18. Ora?                                                                                                                       17:15

19. Ultimul lucru făcut?                                                                                                  Citit

20. Ce porţi?                                                                                                                     Albastru

21. Tipul de vreme favorit?                                                                                                Primăvăratic

22. Carte preferată?                                                                                                Maitreiy

23. Ce ai mâncat utima dată?                                                                                     Omletă

24. Viaţa ta?                                                                                                                       Plină

25. Starea de spirit?                                                                                                    Fericită

26. La ce te gândeşti în momentul acesta?                                                                 Biologie

27. Maşina?                                                                                                                    Nu

28. Ce faci în acest moment?                                                                                       Scriu

29. Vara trecută?                                                                                                   Superbă

30. Cum e vremea?                                                                                                           Geroasă

31. Când ai râs ultima dată?                                                                                             Ieri

32. Pe ce canal e tv-ul tău?                                                                                               AXN

Trimit leapşa către Anca şi Ioana [a cărei pauză a durat prea mult].

Păi…vreau!

Aşa mi-aş dori ca noaptea asta să fie eternă, iar mâine să vină numai dacă eu o chem. Aşa poate aş reuşi să termin de învăţat tot ce n-am avut timp sau răbare să învăţ până acum. Nu pot face asta în realitate, dar cine mă opreşte să mă prefac? Pot să renunţ să mai număr minutele şi orele, pot să ascund toate ceasurile, pot să ignor întunericul, pot chiar să uit de mâine…şi de poimâine, şi de celelalte zile.

Vreau să dau mormanul de cărţi la o parte, pentru moment, şi vreau să-mi eliberez mintea, să mă prefac pentru câteva clipe că sunt alcătuită doar din suflet. Pentru că de ceva timp e cam abandonat şi ignorat. În ultima vreme m-am axat doar pe minte, am umplut-o cu tot felul de cunoştiinţe, cu cifre şi formule, cu substante şi molecule, cu desene şi celule iar  celeilalte, sufletului, nu i-am mai oferit nimic. Am fost atât de obsedată de toate astea şi atât de obosită încât nici nu am mai avut puterea să mă gândesc măcar că lucrurile nu se rezumă doar la asta. Îmi era bine şi, până acum, asta era tot ce conta. Şi e minunat, pentru că era tot ce mă chinuiam să obţin.

Dar, oarecum lipseşte ceva. După atâtea tone de învăţături, mintea mea avea nevoie să fie eliberată.De multe ori când e suprasolicitată, se relaxează şi lasă în locul ei sufletul. Dar eram mult prea concentrată ca să mă gândesc la asta. Şi eram hotărâtă să răspund cu un “nu!” ferm, dar apoi am realizat că nu voi găsi un mod mai bun de a-mi odihni mintea. Sunt conştientă că în perioada asta prea mult timp de odihnit nu voi avea, aşa că  ar fi trebuit să găsesc o metodă plăcută prin care să mă detaşez. Şi, ca de obicei, altcineva a gasit-o pentru mine. Şi vă foarte mulţumesc pentru asta!

Deci da, vreau să fac asta! Aud o voce surdă, probabil a raţiunii care spune că mă aglomerez şi mă obosesc şi mai tare, dar o alta, mai în profunzimea sufletului strigă spunând că am nevoie. Şi e mai puternică! Şi în plus, are dreptate! Chiar am nevoie să mai fac şi altceva. Nu pot funcţiona la capacitate maximă dacă mă ocup numai de una din cele două componente ale mele. Ca să fiu bine cu adevărat trebuie să am grijă de ambele, chiar dacă nu neapărat în egală măsură.

Dar acum e timpul să mă întorc la substanţe şi formule si cifre si procedee. Cartea mea groasă cu copertă mov are pregătite problemele cu care să mă ţină trează. Va fi o noapte în care orele în veacuri se vor preschimba, o noapte în care timpul îşi va pierde puterile, iar tic-tacul ceasului se va risipi în întuneric. Şi somnul ce mi l-am promis după ziua ce urmează – luuung, dulce, adânc şi binemeritat va fi!